Poluarea pe înțelesul orădenilor.
De sus până jos. Plin. Cu sticlele alea pe care le-ai cumpărat.
Tot acel fum invizibil pe care îl respirăm zilnic ar acoperi cele mai groase ziduri din oraș.
Pata aia neagră pe care o calci pe trotuar? E o gumă veche. Mii și mii. Pe toată strada.
Două sute de cercuri de plastic în jurul celei mai vechi clădiri din oraș. Două sute.
Un parc întreg de copaci, salvat. Doar pentru că ai aruncat caietul vechi la coșul albastru. Și chiar și mai mult dacă folosești la maxim caietul și nu îl arunci până nu este plin.